Despre plansul bebelusului

Pana la rostirea primelor cuvinte, plansul bebelusului reprezinta singura modalitate prin care acesta se poate exprima. De regula, in primele 3 luni de la nastere, plansul bebelusului este asociat cu senzatia de foame. Alteori, acesta este pus pe seama colicilor, puseurilor dentare, disconfortului provocat de scutecele care trebuiesc inlocuite.

De asemenea, este posibil ca bebelusul sa planga atunci cand ii este somn, frig, cald, nu este asezat intr-o pozitie confortabila, este trezit brusc din somn, este obosit sau pur si simplu are nevoie de afectiunea celor din jur.

Sunt si situatii in care plansul bebelusului are un caracter neobisnuit, caz in care acesta este asociat si cu alte simptome (convulsii, febra, lipsa apetitului, voma etc) care pot semnala posibilitatea existentei unei probleme clinice, ce impune consultarea de urgenta a medicului specialist.

Plansul bebelusului poate fi considerat un fel de limbaj al acestuia, pe care parintii au datoria sa-l descifreze pentru a sti sa raspunda cat mai repede si mai exact la cerintele micutului lor si implicit sa il faca pe acesta sa se opreasca.

Waaah!

Specialistii considera plansul ca o pe o exprimare normala, de exemplu, a prematurului care a stat in incubator, izolat de contactul uman. Acesta poate sa planga chiar si cateva luni bune, pentru a-si calma durerea emotionala cauzata de aceasta experienta neplacuta. La fel se intampla si in cazul bebelusului de 3 luni, care a participat la o reuniune de familie unde a fost tinut in brate de persoane cu care nu este familiarizat.

In functie de motivele care determina plansul bebelusului, exista mai multe metode care pot fi aplicate pentru linistirea acestuia, cum ar fi:
• leganatul, plimbatul in carucior, masajul, baita;
• cantarea unei melodii de leagan, citirea unei povesti, distragerea
atentiei cu o jucarie atractiva;
• utilizarea suzetei, infasarea pentru reproducerea sentimentului de
siguranta si caldura, resimtit in cavitatea uterina;
• sprijinirea cu capul pe pieptul mamei pentru a auzi bataile inimii,
intocmai ca si atunci cand era in burtica acesteia etc.

Toate aceste metode dau rezultate satisfacatoare mai ales atunci cand sunt asociate cu sprijinul emotional, atentia si vorbele de alinare ale parintilor.

Dupa varsta de 6 luni, plansul bebelusului va fi determinat, in mod frecvent, de cauze externe, de cele mai multe ori de natura relationala. Pe masura ce creste, el poate sa perceapa sentimentul de singuratate, starea de plictiseala, teama de intuneric, stresul parintilor, acestea fiind motive suficient de intemeiate cat sa il faca pe micut sa planga.

Cresterea in intensitate a plansului bebelusului determina acea stare caracterizata prin invinetirea buzelor, paloarea fizionomiei, oprirea din respirat, chiar si pierderea cunostintei. Chiar daca parintii devin ingrijorati in acele momente, acestia trebuie sa stie ca este o situatie frecvent intalnita la copiii cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 6 ani si nu implica consecinte grave. Este suficient ca adultii sa ii calmeze din hohotele de plans si sa se asigure ca micutii si-au recapatat respiratia.

Plansul bebelusului este una dintre cele mai mari provocari cu care se confrunta majoritatea parintilor, datorita faptului ca, deseori, acesta le poate provoca stari de stres si frustarare.

De aceea, este nevoie de timp si rabdare pentru ca parintii sa reuseasca sa decripteze taninele lacrimilor bebelusului si sa inteleaga ca plansul este printre putinele mijloace disponibile prin care micutul lor incearca sa le impartaseasca nevoile.

by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *